Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi A ÎNGHIŢIT RÂUL pe care-l aruncase balaurul din gură.
(Apocalipsa 12:15-16)

Cartea Apocalipsa foloseşte simbolul apei în trei moduri: poate reprezenta (1) hrană; (2) curăţare şi (3) inundaţie sau putere distructivă. Imaginea unui mare râu de apă înghiţit de pământ nu este necunoscută în geografie. Întocmai acest lucru se întâmplă în Deşertul Kalahari din sudul Africii. Este un loc imens numit Delta Okavango. Aici un mare râu se revarsă într-unul dintre cele mai uscate de-şerturi ale lumii. Apa se desparte într-o deltă plină de plante şi viaţă animală, dar pământul este atât de uscat, încât, pe măsură ce apa continua să curgă, dispărea în deşert. Dincolo de deltă, pământul rămâne la fel de uscat ca un os.

Gura şarpelui pare să fie o aluzie la cuvintele înşelătoare ale şarpelui din Grădina Edenului. Dacă acesta este cazul, apele care curg aici pot însemna atât erori puternic amăgitoare, cât şi o forţă persecutoare. Apele conţin atât amăgire, cât şi ameninţare.

Satana are două metode principale de a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu: (1) amăgirea şi persuasiunea, pe de-o parte, şi (2) forţa, ameninţările şi persecuţia, pe de altă parte.

Râurile care inundă şi balaurii înaripaţi sunt de fapt imagini paralele în lumea antică. De sus, majoritatea râurilor arată ca şerpii, şerpuind înainte şi înapoi de-a lungul ţării. Acum imaginează-ţi că acest râu s-a revărsat peste maluri. Dintr-un loc care îţi oferă o privelişte generală, privind în jos, acelaşi râu ar putea semăna acum cu un şarpe cu aripi. Aceasta este probabil rădăcina din spatele ideii antice a unui balaur. În acest caz, cititorii sau ascultătorii antici ar fi văzut în revărsarea apelor un mod natural al dragonului de a ataca femeia din această poveste.

Mulţi cercetători ai Bibliei cred că această scenă anticipa situaţia Europei în Evul Mediu. Credincioşii urmaşi ai lui Dumnezeu, precum valdenzii în nordul Italiei şi sudul Franţei, copiau şi studiau Scripturile. Ei adeseori s-au confruntat cu ameninţări şi distrugeri din partea armatelor trimise de către biserica creştină dominantă, împărţirea Scripturilor de către aceştia prezenta o ameninţare prea mare pentru sistemul de credinţe predominant.

În zilele finale ale istoriei pământului, rugăciunea va reprezenta o protecţie vitală când oamenii lui Dumnezeu se vor afla în necaz: „De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-1 vor atinge deloc. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire” (Psalmii 32:6-7).

Doamne, ştiu că nu am perseverat în rugăciune aşa cum am nevoie să o fac. Insuflă energie inimii şi sufletului meu ca să ajung la Tine cu mai multă dorinţă ca niciodată!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.