A treia parte din STELE

Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună şi a treia parte din STELE, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea. (Apocalipsa 8:12)

Când aveam 10 ani, am cheltuit doi ani de economii pe un telescop. Credeam că era atât de grozav să te poţi uita la cer şi să vezi lucruri uimitoare precum inelele lui Saturn, craterele de pe Lună, sateliţii lui Jupiter şi norii lui de gaze coloraţi. Dar cel mai tare lucru pe care l-am văzut vreodată prin telescopul meu au fost Pleiadele. În ciuda aerului plin de ceaţă şi fum din cartierul meu din apropierea New York-ului, Pleiadele m-au lăsat fără suflare.

Uneori oamenii se referă la Pleiade ca la şapte surori. Pentru ochiul liber, ele par un mic grup de şase sau şapte puncte de lumină. Dar în telescopul meu, Pleiadele s-au extins la un grup de câteva sute de stele presărate de-a lungul zonei de vizualizare ca o mulţime de bijuterii. Stelele erau vizibil galbene, roşii, albastre, verzi şi orice umbră între ele. Era echivalentul oricărei coroane regale pe care am văzut-o în palatele Europei.

După această experienţă, am căzut total de acord cu psalmistul, care a spus: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmii 19:1). Văzând cerurile prin telescopul meu, am prins o licărire a măreţiei lui Dumnezeu şi am înţeles că El este un iubitor al frumosului. Stelele au ilustrat şi pentru Iov nemărginirea lui Dumnezeu. Când Iov se întreba de ce trebuie să îndure atâtea probleme, Dumnezeu i-a arătat stelele. „Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursa-Mare cu puii ei? Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?” (Iov 38:31-33).

Textul nostru de astăzi vorbeşte despre un întuneric parţial care coboară peste stele şi peste celelalte corpuri cereşti. într-un sens spiritual, acest fapt ar portretiza o vreme în istorie când evenimentele ascund sau şterg parţial adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. întocmai cum este greu să ne închipuim o lume în care nu mai putem vedea stelele, autorul Apocalipsei este speriat de gândul unei lumi în care lumina spirituală a lui Dumnezeu nu mai este vizibilă.

În contextul acestui pasaj, descoperim un Dumnezeu care Se ascunde uneori. Când îl luăm ca pe un dat, când ignorăm binecuvântările bogate pe care le-a dispersat peste tot pentru noi. El uneori Se retrage din raza noastră vizuală pentru o vreme. Speră că ne vom aminti ce ne lipseşte şi vom tânji după o nouă umblare alături de El.

Doamne, nu vreau să fie nevoie să Te ascunzi de mine. Păstrează-ţi măreţia glorioasă chiar în faţa mea! Vreau să Te văd aşa cum eşti cu adevărat.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *