Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat TĂMÂIE multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe ALTARUL DE AUR care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.(Apocalipsa 8:3-4)

Aflat în vacanţă în Caraibe, un pastor a închiriat o barcă cu pânze. El şi familia lui s-au bucurat de combinaţia dintre căldura soarelui şi răcoarea înviorătoare a brizei oceanului. A fost o pauză minunată de la presiunile zilnice ale lucrării pastorale de acasă. Într-o zi, ei au tras barca la mal pe o mică insulă nisipoasă cu palmieri. Curând, un cuplu, care a ancorat un imens iaht cu aer condiţionat la câţiva metri de ţărm, li s-a alăturat. După amabilităţile iniţiale, pastorul şi-a spus ocupaţia. Dar, deşi cei doi erau vizibil seculari, nu au părut deranjaţi de lucrul acesta. în schimb, l-au invitat pe pastor şi pe familia lui să li se alăture pentru cină pe iaht.

Pastorul aştepta o oportunitate să dea mărturie despre diferenţa pe care Isus o poate face în viaţa unui om, chiar şi a aceluia care pare să le aibă pe toate. Pe tot parcursul cinei, el a aşteptat ocazia de aur pentru a împărtăşi lucrul acesta, dar nu a apărut niciodată. Curând, soarele a început să coboare şi el a ştiut că trebuia să se ducă înapoi la barcă şi să se întoarcă la staţiune înainte să se întunece.

Familia şi-a luat la revedere de la cuplu şi a mers în josul punţii amovibile către barca legată de-a lungul ei. După ce soţia şi copiii lui au ajuns pe barcă, pastorul a tras scara mobilă. Chiar în acel moment, femeia de pe iaht s-a aplecat peste balustradă şi l-a întrebat: „Ce înseamnă a fi creştin?” El s-a uitat în sus ştiind că momentul întrebării însemna că ar face bine să răspundă intr-un minut sau mai puţin!

„Religia se scrie F-Ă”, a răspuns el. „Creştinismul se scrie F-Ă-C-U-T. Credinţa creştină nu este despre ceea ce facem noi pentru Dumnezeu, ci despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi.” Cu alte cuvinte, datorită crucii, fiinţele umane pot fi acceptate de către Dumnezeu. Ele pot găsi sens şi scop în viaţă, pentru că Dumnezeu deja a acţionat pentru a face lucrul acesta posibil.

Despre asta este tămâierea altarului. Tămâia provenea de pe altarul de sacrificiu. Sacrificiul este cel care face tămâierea posibilă. Crucea este temelia tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le face pentru poporul Lui. Datorită a ceea ce s-a întâmplat la cruce, Isus poate asigura iertare. în ritualul zilnic al sanctuarului din Vechiul Testament, fumul de tămâie plana constant asupra taberei, acoperind poporul şi păcatele lui. Când nu ajungem la slava lui Dumnezeu, tămâia neprihănirii lui Dumnezeu ne apără şi ea vieţile.

Doamne, îţi mulţumesc pentru acceptarea perfectă manifestată faţă de mine astăzi în Hristos. Fie ca eu să simt prezenţa „creşterii” neprihănirii Tale în tot ceea ce fac!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.