APARENȚELE ÎNȘALĂ

Femeia aceasta era ÎMBRĂCATĂ CU PURPURĂ Şl STACOJIU,
ERA ÎMPODOBITĂ CU AUR, CU PIETRE SCUMPE şi cu mărgăritare.
Ţinea în mână un POTIR DE AUR plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. PE FRUNTE PURTA SCRIS UN NUME, O TAINĂ:
„Babilonul cel mare, mama curvelor şi a spurcăciunilor pământului.” (Apocalipsa 17:4-5)
Cu mulţi ani în urmă, participam la o conferinţă de serviciu în Boston, pe când soţia mea era în ultima lună de sarcină. Zborul meu spre casă, la Universitatea Andrews, era programat la ora 2:00 după-amiaza, într-o joi. La 6:00 dimineaţa, telefonul a sunat în camera mea la Sheraton Boston. Era soţia mea: „Jon, vino acasă repede – contracţiile au început!”
M-am îmbrăcat şi mi-am făcut bagajele cu o viteză neobişnuită. Grăbindu-mă către punctul de verificare a bagajelor, am luat un taxi şi am accelerat către Aeroportul Logan. Sosind la biroul Unitated Airlines puţin după ora 7:00, am anunţat dintr-o suflare binecuvântatul eveniment şi am întrebat dacă era vreo modalitate pentru a ajunge acasă imediat. Femeia din spatele ghişeului a zâmbit şi m-a pus repede în zborul de la ora 8:00 către Chicago, cu o escală de două ore înaintea următorului zbor către South Bend.
Sosind în Chicago la scurtă vreme după 9:00, am mers la panoul de plecări şi am văzut că cel mai curând zbor către South Bend nu era programat să decoleze decât peste 10 minute. Dar poarta era cam la o milă depărtare în imensitatea Aeroportului O’Hare. Cu ajutorul trotuarelor rulante şi a trecătorilor înţelegători (este incredibil cât de înţelegători pot fi oamenii când un om aleargă sălbatic strigând: „Soţia mea naşte!”), am parcurs mila în exact şase minute.
Alergând către poartă, cu răsuflarea întretăiată, mi-am fluturat biletul şi am strigat: „Soţia mea naşte! Pot urca în acest zbor?” însoţitorul mi-a făcut semn să urc, aruncând o privire rapidă asupra biletului când eu treceam ca fulgerul pe lângă el (vechile zile bune dinainte de securitatea elaborată).
Am sosit în South Bend la 10:50, ora din Boston. Îndreptându-mă direct spre telefon şi încă respirând greu, mi-am sunat soţia. „Alarmă falsă!” a anunţat ea cu voioşie! „Au fost contracţii false şi s-au oprit în urmă cu câteva ore.”
Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par! O femeie frumoasă este îmbrăcată în hainele care amintesc de marii preoţi ai lui Israel (vezi textul accentuat de mai sus). Dar aparenţele înşală. Ea este Babilonul cel mare, mama curvelor. Nu oricine rosteşte numele lui Dumnezeu chiar îl slujeşte. Nu ar trebui niciodată să ne punem încrederea deplină în fiinţele şi instituţiile umane. Cuvântul lui Dumnezeu este cel mai sigur ghid al nostru.
Doamne, dă-ne capacitatea clară de a discerne între adevăr şi înşelăciune!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *