Ascultă glasul şoptit

Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta – Psalmii 119:168

Într-o vineri dimineaţa, după momentele de închinare, m-am întors în pat, întrucât era încă foarte devreme. Am început să mă gândesc la numeroasele lucruri pe care le voi face până la apus, ca pregătire pentru Sabat. Stând relaxată în pat, am auzit o voce şoptită care mi-a amintit că mă hotărâsem să postesc în acea zi. M-am întrebat oare pentru ce să postesc, dacă tot mi se reamintise de post. De fapt, grupa din care fac eu parte posteşte miercurea, însă miercurea care trecuse eu nu postisem.

Apoi mi-am spus: Bine, o să postesc pentru propria creştere spirituală. E ceea ce trebuie să fac şi mă bucur că acum am ocazia. Astăzi, mă voi consacra pur şi simplu Domnului.

După câteva minute, a sunat băiatul meu să-mi spună că primise un telefon de la un examinator care îl întreba dacă nu voia, că tot era vremea bună, să-şi dea examenul de pilot. Trebuia să se pregătească să susţină testul la ora 3 după-amiază. Aşa că fiul meu mă ruga să prezint înaintea tronului lui Dumnezeu nevoia lui de binecuvântare.

Apoi mi-a trecut prin minte ideea că Dumnezeu voia să postesc pentru băiatul meu. E minunat Dumnezeu; planurile noastre nu sunt ca ale Lui. Am simţit că El întocmise planul de rugăciune, aşa că am început să mă rog pentru fiul meu. Mi-am zis în sinea mea că voi întrerupe postul după ce fiul meu îşi va fi dat testul de zbor. Mi-am făcut toate treburile şi pregătirile pentru Sabat şi am mers apoi la adăpostul pentru oamenii străzii să îi invit pe toţi să vină la biserica noastră, deoarece urma să fie Ziua Vizitatorului.

La ora 5 după-amiaza, m-a sunat băiatul meu, fericit şi lăudând bunătatea Domnului nostru. Mi-a spus că a trecut testul, iar acum era pilot. Am tresăltat de fericire în Domnul şi l-am adresat laude şi mulţumiri. Da, Dumnezeu răspunde la rugăciuni.

Am acum de înălţat o rugăciune şi pentru mine, ca Domnul să mă înveţe să ascult glasul Său şi să urmez voia Sa în viaţa mea. Uneori, El vorbeşte printr-o voce şoptită, iar alteori vorbeşte prin Cuvântul Său. Un text din Deuteronomul se referă la această nevoie pe care o avem cu toţii: „O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!” (5:29).

Orpha Gumbo Maseko

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *