CANAAN (I)

Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui! (Geneza 9:25)

Când avea peste şase sute şi un an, Noe a trecut printr-un necaz fără precedent în viaţa lui de până atunci: s-a îmbătat cu sucul strugurilor cultivaţi în pro­pria vie. Se pare că, până la potop, sucul strugurelui nu se transforma în alcool, şi de aici „greşeala” lui Noe, pe care Scriptura o menţionează succint.

Dar nu asupra alcoolului şi asupra greşelilor lui Noe aş vrea să zăbovim astăzi, la momentele de devoţiune ale acestei zile. Ceea ce a urmat acestei întâmplări ne reţine atenţia într-un mod aparte, prin faptul că Noe rosteşte un blestem care nu se limitează la o persoană sau la o generaţie, ci se duce mult în timp, prin expresia finală „robul fraţilor lui”. „Păcatul nefiresc săvârşit de Ham, tatăl lui Canaan, arată că respectul filial fusese de multă vreme alungat din sufletul său şi dădea pe faţă toată nelegiuirea şi josnicia caracterului său. Aceste caracteristici rele s-au transmis mai departe în fiul său şi în urmaşii lui, a căror neîntreruptă vinovăţie a atras asupra lor judecăţile lui Dumnezeu * (Patriarhi şi profeţi, ed. 2011, p. 111). Blestemul profetic rostit de Noe „n-a determinat caracterul şi destinul fiilor lui. Dar a arătat care avea să fie rezultatul felului de viaţă pe care ei şi l-au ales în repetate rânduri şi caracterul pe care şi l-au dezvoltat” (Ibidem, p. 112). Doresc să reţinem că lipsa de respect faţă de părinţii noştri fizici sau spirituali poate aduce asupra noastră dizgraţia şi deza­probarea lui Dumnezeu.

Pentru cei care suntem obişnuiţi cu Scriptura, atunci când auzim cuvântul „Ca­naan”, nu ne gândim la fiul lui Ham şi nici la blestemul lui Noe pentru el. Nu! Ne gândim la Canaan ca fiind acel ţinut promis poporului care a fost scos din robia egipteană de bravul Moise. Ne gândim la Canaan ca fiind acel loc ceresc promis de Dumnezeu ca un dar oferit celor care sunt mântuiţi, un loc unde însuşi Domnul Hristos va fi veşnic împreună cu răscumpăraţii Săi.

Dacă ne supunem lucrării Duhului Sfânt, El poate să ne transforme caracterul nedemn într-unul asemenea caracterului Său, spre a fi o binecuvântare de-a lungul multor generaţii. Aici e măreţia unui Dumnezeu pe care aleg să îl iubesc şi înaintea căruia aleg să mă închin.

Beniamin Codescu, administrator patrimoniu, Conferinţa Muntenia

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *