CÂNTAU O CÂNTARE NOUĂ înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şl NIMENI NU PUTEA SĂ ÎNVEŢE CÂNTAREA AFARĂ DE CEI O SUTĂ PATRUZECI Şl PATRU DE MII, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
(Apocalipsa 14:3)

Pastorul unei biserici aflate aproape de Alexandria, Virginia, a mers la un magazin de muzică să cumpere un pian digital pentru capela de tineret din biserica lui de acasă. Pianistul plănuia să îl întâlnească la magazin pentru a se asigura că lua pianul bun. Ajungând înaintea pianistului, pastorul a zărit pianul pe care îl văzuse în revista pe care pianistul i-o oferise. El a decis să meargă şi să îl încerce de unul singur, pentru a vedea cum ar suna.

Mâinile lui s-au mişcat pe clape o vreme, dar nu auzea nimic special. Pianistul lăudase instrumentul şi criticii revistei îi dăduseră o notă mare. Dar urechile pastorului îi sugerau că pianul s-ar putea să fi fost supraapreciat. În timp ce stătea acolo apăsând câteva note, a intrat şi pianistul. Trecând pe acolo, a început să cânte. Imediat sunetul s-a schimbat! Pastorul a exclamat: „Omule, ăsta e un pian bun!” Ceea ce făcea diferenţa erau mâinile pricepute ale muzicianului.

Diferenţa dintre cei doi bărbaţi în acea zi era una de experienţă. Pastorul avea puţină experienţă în privinţa pianelor. El doar crea nişte sunete întâmplătoare. Pianistul, pe de altă parte, nu se afla în faţa unui pian pentru prima dată. Cântând la pian de ani de zile, el luase lecţii şi petrecuse nenumărate ore exersând fără audienţă, astfel încât atunci când scaunele urmau să fie ocupate, Dumnezeu să fie lăudat prin muzică.

Textul nostru spune că cei 144 000 au fost nevoiţi să înveţe cântarea nouă. Ce îi califică să cânte în ceruri sunt lucrurile prin care au trecut când se aflau pe pământ. Deşi cântarea este nouă, ea nu a fost pusă laolaltă sub impulsul momentului – ei exersaseră deja ani lungi când se aflau pe pământ.

Viaţa astăzi este o repetiţie. Repetăm acest cântec. Dacă şeful te calcă pe nervi, aminteşte-ţi că este o repetiţie. Nu trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă. Când afli că oamenii vorbesc despre tine pe la spatele tău, poţi să îţi menţii calmul pentru că este o repetiţie pentru acel cântec nou. Şi când ceva ţi-a rănit sentimentele, nu trebuie să loveşti înapoi; în schimb, fa o repetiţie din acest fapt!

Când cânţi acest cântec în ceruri, te vei armoniza cu oamenii care te-au rănit, oamenii care şi-au bătut joc de tine în durerea lor, oameni cu care ţi-a fost greu să te înţelegi. Dacă nu poţi „îngropa securea” astăzi, cum vei cânta atunci? Aminteşte-ţi, repetiţia începe acum!

Doamne, ajută-mă să încep să repet de astăzi! Când privesc la Tine, pot să scap de rănile care mă leagă de acest pământ şi să încep să cânt acest cântec nou!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.