Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare care zicea: „S-a isprăvit!” Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de VIN AL FURIEI MÂNIEI LUI. (Apocalipsa 16:17-19)
Conceptul unui Dumnezeu supărăcios nu prea le pică bine oamenilor. Dar trebuie să păstrăm în minte faptul că loan a scris cartea Apocalipsa în primul rând pentru oamenii care sufereau când auzeau cartea. Într-o perioadă de libertate a limbajului ca aceasta, lucrul acesta poate părea nepotrivit, dar, în situaţii disperate, gândul unui răzbunător puternic poate părea chiar dulce celor chinuiţi şi asupriţi.
Dar mai mult decât aceasta, Dumnezeu foloseşte un asemenea limbaj ca un motivator în unele circumstanţe. El ştie că adeseori vrem să facem lucrul corect, dar avem nevoie de un fel de imbold pentru a începe. Sentimentul consecinţelor negative poate avea o mare influenţă asupra schimbării comportamentului nostru.
Un director de liceu s-a confruntat cu o problemă de motivaţie într-o zi. Părea că un număr de fete credeau că este amuzant să se dea cu ruj pe buze şi apoi să lase un mare pupic pe oglinda din baia fetelor. Vederea tuturor semnelor de buze părea prea amuzantă pentru a fi exprimată în cuvinte. Lucrul acesta, totuşi, creştea mult volumul de muncă al îngrijitorului, de vreme ce substanţa pe bază de ulei era dificil de îndepărtat.
Aşadar, directorul a creat o regulă: fetele nu mai au voie să sărute oglinzile în baie. A oprit acest lucru practica? Desigur că nu! Acum nu era numai amuzamentul murdăririi oglinzii, ci şi emoţia încălcării unei reguli. Astfel, numărul amprentelor de buze de pe oglinzi a crescut în loc să descrească.
Atunci directorul a impus o amendă pentru acest comportament, ceea ce îl făcea şi mai atractiv. Nu numai că fetele erau entuziasmate să încalce o regulă, ci şi de provocarea evitării pedepsei. Aşa că nici asta nu a funcţionat.
În cele din urmă i-a venit o idee. Curăţând baia fetelor într-o zi, a chemat zece dintre cele mai vorbăreţe eleve pentru demonstraţie. El le-a arătat cât de greu era să îndepărtezi toate urmele de ruj. Astfel, cu fetele care priveau, l-a chemat pe îngrijitor să şteargă oglinda în faţa lor. Îngrijitorul a înmuiat un burete în toaletă şi a început să şteargă oglinda în faţa lor. Nu mai trebuie spus că, în două sau trei zile, pupatul oglinzilor a luat sfârşit în acea şcoală.
Doamne, am nevoie de o motivaţie în plus astăzi. Ajută-mă să aplic principiul consecinţelor oricărui lucru pe care îl fac. Fie ca alegerile mele să aibă drept rezultat un viitor mai luminos.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.