CU MÂNA MAESTRULUI

Şi i s-a dat [soţiei Mielului] să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat. (INUL SUBŢIRE SUNT FAPTELE NEPRIHĂNITE ALE SFINŢILOR.)(Apocalipsa 19:8)

Expresia tradusă prin „faptele neprihănite” apare doar de două ori în cartea Apocalipsa. Mai întâi apare în Apocalipsa 15:4, unde se vorbeşte despre judecăţile drepte ale lui Dumnezeu. Neamurile de la sfârşitul istoriei se închină înaintea lui Dumnezeu pentru că judecăţile Lui „au fost arătate”. Accentul complet se pune pe acţiunea divină. Dar în Apocalipsa 19:8, sfinţii sunt autorii faptelor neprihănite. Bănuiesc că Ioan voia ca cititorul cărţii Apocalipsa să facă legătura între lucrările lui Dumnezeu şi cele ale sfinţilor.
Dorindu-şi să încurajeze progresul fiului ei mai mic la pian, o mamă şi-a dus băiatul la concertul lui Paderewski. După ce s-au aşezat, mama a văzut o veche prietenă în public şi s-a dus la ea să o salute. Profitând de oportunitatea de a explora minunile unei săli de concert, micul băiat s-a ridicat şi, în cele din urmă, a ajuns la o uşă pe care scria „Intrarea interzisă”. Când luminile s-au estompat şi concertul era pe cale să înceapă, mama s-a întors la locul ei şi a descoperit că nu mai era copilul.
Brusc, cortina s-a dat la o parte şi reflectoarele au fost îndreptate asupra impresionantului pian Steinway de pe scenă. Îngrozită, mama şi-a văzut băieţelul stând la claviatură, cântând inocent Twinkle, Twinkle, Little Star. În momentul acela, marele maestru pianist şi-a făcut intrarea, apropiindu-se rapid de pian şi şoptind în urechea băieţelului: „Nu te opri. Continuă să cânţi.” Aplecându-se, Pederewski a ajuns la claviatură cu mâna stângă şi a început să creeze partea de bas. Curând, mâna lui dreaptă a ajuns în partea cealaltă a copilului şi a adăugat un obligato. Bătrânul maestru şi tânărul novice, împreună, au transformat ceea ce ar fi putut fi o situaţie îngrozitoare într-o experienţă minunată şi creativă. Audienţa a fost atât de hipnotizată, încât nu şi-a mai putut aminti ce altceva a cântat marele maestru în noaptea aceea. Doar clasicul Twinkle, Twinkle, Little Star.
Poate tot la fel este şi cu Dumnezeu. Ceea ce putem realiza prin noi înşine cu greu merită remarcat. Facem tot ceea ce putem, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzică graţioasă. Totuşi, cu mâna Maestrului, lucrarea vieţii noastre poate fi cu adevărat frumoasă. Data viitoare când porneşti să faci ceva cu adevărat mare, ascultă cu atenţie. S-ar putea să auzi vocea Maestrului şoptindu-ţi în ureche: „Nu te opri. Continuă să cânţi.” Dumnezeu „îi cheamă” uneori pe cei deja pregătiţi, dar mai adesea el îi pregăteşte pe cei deja „chemaţi”.
Doamne, adeseori se pare că lucrurile nu vor ieşi bine decât dacă sunt făcute în felul meu! Îţi mulţumesc pentru că îmi aminteşti că orice „măreţie”pe care o ating în viaţa aceasta se bazează în primul rând pe ceea ce tu ai adăugat slabelor mele eforturi!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *