Dă de veste!

Căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit. – Faptele apostolilor 4:20

Băiatul meu cel mic nu putea ţine cu niciun chip un secret. Orice auzea era mult prea interesant ca să ţină pentru el. Avea trei ani când s-a întors de la nişte cumpărături făcute cu tatăl şi cu fratele lui mai mare. Imediat a alergat să-mi aducă la cunoştinţă noutăţile. Cu o scânteie în ochii lui verzi, a exclamat: „Am fost la cumpărături şi ţi-am luat un cadou. Dar e secret. Aşa că nu o să-ţi spun că de Ziua Mamei ţi-am luat o lustră.”

Când a crescut, nu şi-a pierdut entuziasmul de a împărtăşi veştile bune. Noaptea în care a stins primul incendiu ca pompier voluntar a fost în mod special una interesantă. S-a dovedit a fi începutul unei cariere de pompier. În acea noapte a stat în dormitorul nostru şi ne-a împărtăşit detaliile din momentul în care a venit apelul la telefonul de urgenţă până când autospecialele s-au putut întoarce la bază.

Plăcerea lui de a împărtăşi veşti bune îmi aminteşte de scena din capitolele 3 şi 4 din Faptele Apostolilor. În capitolul 3, apar Petru şi Ioan vindecând un olog. Apoi ei se folosesc de ocazie să îi povestească acestuia despre Isus. Dar au fost arestaţi pentru că predicau vestea bună a învierii lui Isus.

Ziua următoare, comitetul religios i-a luat la întrebări pe cei doi. Conducătorii voiau să ştie în virtutea cărei puteri Petru şi Ioan îl vindecaseră pe om. Cei doi ucenici l-au recunoscut meritele lui Isus. Consiliul nu putea nega minunea, din moment ce bărbatul vindecat stătea chiar acolo în picioare. Furioşi, conducătorii au poruncit ca Petru şi Ioan să nu mai vorbească şi nici să nu mai predice niciodată în numele lui Isus. Răspunsul ucenicilor este captivant: „Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit” (Faptele 4:20).

Aceşti doi bărbaţi erau atât de entuziasmaţi şi de încântaţi de mesajul Evangheliei, încât nu puteau să nu vorbească despre el. Ceea ce văzuseră şi auziseră cât au fost cu Isus le-a schimbat viaţa. Acum vestea bună se revărsa din ei. Nu erau în stare să se oprească din transmiterea experienţei pe care o avuseseră cu Isus.

Tu ai petrecut suficient timp cu Isus astfel ca vestea bună să se reverse din tine? Nici tu nu poţi să nu vorbeşti despre ceea ce ai văzut şi auzit cât ai stat la picioarele lui Isus? Vestea bună despre Isus nu a fost niciodată menită să fie ţinută în secret. Nu îţi pierde niciodată entuziasmul de a le prezenta şi altora cea mai bună veste existentă vreodată.

Ginny Allen

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *