Ceilalţi oameni care n-au fost ucişi de aceste urgii nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor ca să nu se închine dracilor şi IDOLILOR DE AUR, DE ARGINT, DE ARAMĂ, DE PIATRĂ Şl DE LEMN, CARE NU POT NICI SĂ VADĂ, NICI SĂ AUDĂ, NICI SĂ UMBLE. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor. (Apocalipsa 9:20-21)

Înălţăm imagini pentru a-i onora pe oamenii pe care îi admirăm sau pentru a proslăvi cauze pentru susţinerea cărora am sacrifica cu bucurie timp, efort şi bani. Ca fiinţe umane, noi onorăm şi glorificăm ceea ce admirăm. Fratele unui prieten şi-a petrecut o mare parte din viaţă proclamându-şi deschis admiraţia pentru cursele de maşini şi maşinile magnifice pe care acestea le creează. În copilărie, Tom a umplut dormitorul pe care el şi fratele său îl împărţeau cu imagini de maşini de curse. Fotografiile onorau preferinţele pentru „ Melrose Missile”, „Jungle Jim Lieberman” şi „One-hand Willie Borsch”. Acestea arătau faimoasele maşini lăsând în urmă nori de fum şi scântei, îndreptându-se către ultimul kilometru din cursă.

Când a crescut, Tom s-a dovedit a fi un mecanic excelent şi şi-a câştigat mijloacele de a construi un memoriu în cinstea sportului său favorit în Rapid City din Dakota de Sud. Astăzi, atelierul lui Tom este alcătuit dintr-o mare clădire din metal, care adăposteşte un anumit număr de maşini. Este imaculat, cu podele din beton curate şi suficient spaţiu pentru unelte şi obiecte memorabile pe care le-a adunat de-a lungul anilor. Aproape fiecare centimetru pătrat de pe perete este acoperit cu imagini, modele sau vreun obiect din sport sau din cursele de maşini.

Piesa centrală a atelierului este Chevy Vega-ul lui Tom, de 850 de cai-putere, care parcurge un sfert de milă în nouă secunde. Porneşte bestia şi vei auzi tunete care cutremură întreaga clădire. Prietenii au botezat garajul lui Tom „Altarul”, un titlu care nu este nepotrivit dată fiind devoţiunea lui evidentă faţă de sport.

Imaginile pe care le construim sunt adeseori literale: monumente, plăci, pietre gravate şi „altare” precum celebrarea fascinantă de către Tom a curselor de maşini americane. Dar mult mai adesea, aceste imagini rămân ascunse vederii, îngropate adânc în mintea şi inima noastră. în vreme ce multe dintre aceste altare, precum cel al lui Tom, sunt interesante, dar inofensive, putem ridica altele în inimile noastre fie pentru un mare bine sau pentru un mare rău. Naţiunea germană l-a idolatrizat pe Adolf Hitler, şi acest lucru a dus la propria ei distrugere. Tinerii adeseori idolatrizează celebrităţile care îi învaţă valori autodistructive. Pe de altă parte, „noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă” (2 Corinteni 3:18). Idolii nu ne descoperă doar gândurile cele mai ascunse, ci ne ajută şi să determinăm cine vom deveni.

Doamne, nu vreau să fiu ca cei din a şasea trâmbiţă, care refuză să renunţe la idolii lor distructivi. Astăzi aleg să îl pun pe Isus în centrul vieţii mele.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.