A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care IEŞEAU DIN GURILE LOR. Căci PUTEREA CAILOR STĂTEA ÎN GURILE Şl ÎN COZILE LOR. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau. (Apocalipsa 9:18-19)

Această descriere indică faptul că urgia celei de-a şasea trâmbiţe are vreo legătură cu cea a celei de-a cincea trâmbiţe. Puterea de vătămare în cea de-a cincea trâmbiţă stătea în coadă, în timp ce în această trâmbiţă pericolul se ascunde atât în gură, cât şi în coadă. Aşadar, observăm o creştere rapidă a groazei aici. Vestea bună este că urgiile trâmbiţelor se concentrează asupra celor răi (Apocalipsa 9:4,20-21). Dumnezeu poate să îi protejeze pe ai Lui.

În 1944, Belgradul ocupat de nazişti a ajuns sub asaltul Armatei Roşii şi al partizanilor iugoslavi. Soţia lui Martin, Melanie, s-a îmbolnăvit ca o consecinţă a faptului că a născut. Când bătălia s-a calmat, Martin a simţit că trebuie să îşi lase soţia singură şi să meargă la biserică pentru provizii.

Acordând atenţie chemării lui Dumnezeu, el s-a îndreptat către străzile pustii şi însângerate. Ajungând pe strada unde se afla biserica, a văzut patru oameni îndrep-tându-se către el. Pe măsură ce s-a apropiat, a realizat că cei trei soldaţi în uniforme verzi îl escortau pe pastorul lui, Joseph Vitner.

„Frate Vitner, unde mergeţi?” a întrebat el.

„Tovarăşii mă duc”, a răspuns bărbatul.

Martin a realizat că Vitner era de descendenţă germană şi că soldaţii erau iugoslavi. Pastorul acum înfrunta moartea în calitate de „colaborator” al naziştilor. Instant, Martin a simţit că trebuie să îl convingă pe unul dintre soldaţi să îl lase să meargă în locul lui Vitner. „Este un om mai bun decât eşti tu şi cu mine laolaltă”, a spus el. Soldatul a răspuns: „Dacă este un om bun, niciun fir de păr nu îi va cădea din cap. Dar dacă nu este, va trebui să înfrunte plutonul de execuţie.”

Simţind pace în legătură cu această situaţie, Martin i-a asigurat pe membrii bisericii că pastorul lor urma să se întoarcă în câteva minute. Şi aşa a fost! Vitner a povestit că soldaţii l-au dus direct la plutonul de execuţie. Dar tânărul soldat a intervenit la comandantul său: „Domnule, jumătate din oraşul Belgrad garantează pentru acest bărbat!” Comandantul a răspuns: „Avem nevoie de mai mulţi oameni ca tine. Du-te acasă şi ai grijă de familia ta.”

Niciodată nu vom şti cum cuvântul unui bărbat a devenit „jumătate din oraş”, dar îndemnul pe care l-a simţit Martin de a merge în acel moment şi apoi de a spune exact ceea ce a spus pare în mod minunat aranjat de către Dumnezeu. La fel ca pastorul Vitner, trebuie să nu ne temem de urgia îngrozitoare, pentru că vieţile noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu.

Doamne, dă-mi încredere astăzi că viaţa mea este pe deplin în mâinile Tale!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.