Şi a făcut [fiara care iese din pământ] ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi NIMENI SĂ NU POATĂ CUMPĂRA SAU VINDE FĂRĂ SĂ AIBĂ SEMNUL ACESTA, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.
(Apocalipsa 13:16-17)

Ispita economică din acest pasaj nu este doar un eveniment al sfârşitului timpului – a fost relevant în viaţa reală în istoria creştină. De exemplu, Sf. loan Gură de Aur a criticat fervent risipirea bogăţiei. El a trăit simplu chiar şi când era episcop al Constantinopolului. În proces, el a îndepărtat alţi episcopi puternici şi elita politică, ducând în cele din urmă la exilarea şi moartea lui. Bogata Olimpia şi-a oferit de bunăvoie banii săracilor în ciuda opoziţiei. Sprijinul ei continuu faţă de Chrysostom şi poziţia lui a dus în cele din urmă la sechestrarea a ceea ce a mai rămas din bogăţia ei.

Compromisurile economice sunt obişnuite în societatea noastră. Un interviu din Christianity Today sugerează că rata falimentului este cu 18,6 mai mare în zonele cu cazinouri. Rata suicidului este de 4 ori mai mare în zonele unde se pariază mult. Totuşi, guvernul are mari profituri de pe urma jocurilor de noroc şi industria jocurilor de noroc oferă bani bisericilor şi organizaţiilor caritabile. Banii vorbesc şi îi fac pe oameni să asculte, chiar şi cu preţul compromiterii sufletelor lor.

Comitetele bisericilor locale în multe biserici angajează, concediază şi plătesc pastori. Într-un asemenea mediu, fiecare predică are implicaţii financiare. De exemplu, un tânăr L-a descoperit pe Hristos vorbind cu un predicator de pe stradă. S-a întors înapoi acasă la pastorul lui şi Ta întrebat de ce nu i-a explicat niciodată adevărata convertire de la amvon. Pastorul a spus că trebuia să fie atent cu privire la ceea ce predica pentru a nu-i jigni pe diaconi. Când mijloacele noastre economice de trai sunt ameninţate, este greu să privim adevărul în ochi. Este mai uşor să ne ajustăm mesajul pentru a ne păstra salariul.

Îndrăznim să ducem asta un pas mai departe? Când cumpărăm un lucru care nu ne trebuie pentru că vecinii noştri au unul, facem un compromis cu sistemul lumesc de valori? Putem fi uşuratici în cheltuielile noastre când ştim că 40 000 de oameni mor în fiecare zi de inaniţie? Când descoperim că 2-3 lei pot asigura mâncare unui copil pentru o zi întreagă în unele ţări lovite de foamete? Când realizăm că timpul în care am lucrat peste program pentru acei bani risipiţi l-am fi putut petrece în schimb cu copiii noştri sau vorbindu-i unui vecin despre Hristos?

Apocalipsa nu permite credinţa divizată. Trebuie să alegem între Dumnezeu şi lume şi între valoarea fiecărei părţi. În calitate de creştini, suntem cetăţeni ai unui alt tip de împărăţie.

Doamne, pun tot ceea ce am la dispoziţia Ta. Învaţă-mă cum să folosesc aceste lucruri pentru onoarea Ta!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.