Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi NU ŞI-AU IUBIT VIAŢA CHIAR PÂNĂ LA MOARTE.
(Apocalipsa 12:11)

Niciun aspect al experienţei umane nu ne trezeşte energiile mai repede decât perspectiva morţii imediate. Omul care se îneacă se luptă disperat să îşi ţină capul deasupra apei. Cel care cade de pe stâncă se agaţă frenetic de ramura unui tufiş care creşte din stâncă aproape de vârf. Moartea iminentă pune toate puterile fiinţei noastre în acţiune. Totuşi cele mai puternice eforturi ale noastre nu sunt suficiente. Deşi uneori putem amâna moartea, sentinţa finală va fi anulată doar la ultima generaţie a acestui pământ. Singura noastră speranţă până atunci este să ne încredem complet în puterea lui Dumnezeu de a ne salva chiar şi dincolo de moarte.

Textul biblic implică faptul că aceia care biruiesc o fac pe baza încrederii complete în Dumnezeu. Ei îşi pun vieţile în mâinile Lui, fac orice spune El şi se bazează pe puterea Lui de a îndeplini acele lucruri care par imposibile prin puterea lor.

Un exemplu din zilele moderne de biruinţă a apărut la începuturile mişcării în 12 paşi, în anii 1930. Bill Wilson era un agent de bursă care trăia în Brooklyn, New York, şi avea o problemă serioasă cu alcoolul. Într-o excursie de afaceri către Akron, Ohio (mai 1935), el s-a trezit în faţa unui bar, tentat şi disperat. În trecut, el luptase cu impulsul vorbind cu alţi alcoolici care îi înţelegeau cu adevărat lupta. În acea zi, el a plecat din apropierea barului şi a început să caute o biserică. Printr-un grup al bisericii locale, l-a găsit pe chirurgul Robert Holbrook Smith.

Dr. Bob şi Bill W„ aşa cum îi cunosc membrii Alcoolicilor Anonimi, au promis să se menţină treji unul pe altul. Bill a dezvoltat o strategie: un set simplu de principii, perfecţionate mai târziu în 12 paşi. „Alcoolicii – spunea Bill – trebuie să recunoască faptul că sunt lipsiţi de putere în faţa dependenţei lor. Apoi ei trebuie să îşi inventarieze fără teamă defectele şi slăbiciunile din caracterele lor. Ei trebuie să se revanşeze faţă de fiecare persoană pe care au rănit-o. Şi, dincolo de toate acestea, ei trebuie să se supună lui Dumnezeu, ca să primească puterea pe care nu o au de unii singuri.” Sfatul nu a fost acceptat imediat. Dr. Bob a mers în Atlantic City, New Jersey, la o convenţie. Câteva zile mai târziu, el a apărut la staţia de metrou Akron, complet beat. Pe 10 iunie 1935, doctorul – treaz, dar încă tremurând – trebuia să realizeze o operaţie. În acea dimineaţă, Bill W. i-a dat doctorului o sticlă de bere pentru a-i stabiliza mâna cu care urma să opereze. Acea bere a fost ultima bere a doctorului Bob. În acea zi, cei doi bărbaţi au făcut un legământ ca într-o zi să împărtăşească şi altor alcoolici principiile doctorului Bill W.

Doamne, recunosc că sunt fără putere în faţa viciilor (a alcoolului, mâncării, sexului, drogurilor, furiei, muncii în exces, leneviei, a orice altceva). Îmi pun viaţa sub controlul tău astăzi. Am nevoie de puterea pe care doar tu o poţi oferi.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.