O SUTĂ PATRUZECI Şl PATRU DE MII DIN TOATE SEMINŢIILE FIILOR LUI ISRAEL II

Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: O SUTĂ PATRUZECI Şl PATRU DE MII DIN TOATE SEMINŢIILE FIILOR LUI ISRAEL. Din seminţia lui luda, douăsprezece mii erau pecetluiţi: din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui losif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. (Apocalipsa 7:4-8)

Richard Bauckham, un cercetător britanic al Noului Testament, a argumentat convingător că acest pasaj evocă ideea din Vechiul Testament a unui recensământ militar. Israel şi-a numărat seminţiile pentru a stabili potenţiala putere militară a naţiunii. Numărătoarea a fost limitată la bărbaţii care aveau vârsta pentru război (Numeri 1:3,19-46; 26:1-51; 2 Samuel 24:1-9 etc.). Cei 144 000 din Apocalipsa, prin urmare, sunt bărbaţii din cele douăsprezece seminţii ale lui Israel (Apocalipsa 14:4).

Formularea repetată „din seminţia lui…” evocă recensământul din Numeri 1, când Israel se organiza pentru a cuceri Ţara Făgăduinţei. Acea numărătoare a oferit modelul pentru războiul escatologic din manuscrisele de la Marea Moartă (1QM), precum şi din Apocalipsa. Numărul armatei israelite din Apocalipsa 7 este simbolic, ca şi dimensiunile Noului Ierusalim. Cei 144 000 reprezintă totalitatea lui Israel, în opoziţie cu forţele răului (Apocalipsa 9:16; 17:14; 19:11-21). Cu alte cuvinte, Apocalipsa descrie problemele spirituale ale sfârşitului timpului în termeni militari.

Invazia Irakului din 2003 a fost conflictul militar cel mai avansat din punct de vedere tehnologic din istorie. Cu tehnologia de evitare a radarelor de detectare, a rachetelor de croazieră şi a armamentelor ghidate prin GPS, părea că cineva ar fi putut câştiga bătălia prin simpla apăsare a unui buton. Dar teritoriul nu este considerat luat până ce nu este ocupat de prezenţa infanteriei. Ei dorm pe pământ, îşi cară singuri mâncarea şi se găsesc cel mai aproape de bătălie. Fără ei, pământul nu ar trece în mâinile altcuiva – ar fi vorba doar despre distrugerea unor ţinte la distanţă.

Un principiu asemănător apare în răspândirea Evangheliei astăzi. în timp ce mass-media şi internetul pot juca un rol în ajungerea la oameni, tot infanteria, poporul credincios al lui Dumnezeu, face ucenici unul câte unul, lucru ce face diferenţa finală. Nicio cantitate de bombardament nu poate înlocui soldatul, deci nicio cantitate de informaţii din media nu poate înlocui martorul credincios. Dacă te-ai înrolat în infanteria lui Dumnezeu, eşti de neînlocuit. Dumnezeu te-a însărcinat să faci ucenici din neamuri. Televiziunea şi radioul nu pot face acest lucru în locul tău.

Doamne, vreau să fac o diferenţă în lumea reală. Atinge-mi inima cu privire la nevoia cuiva astăzi!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *