O SUTĂ PATRUZECI Şl PATRU DE MII DIN TOATE SEMINŢIILE FIILOR LUI ISRAEL

Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: O SUTĂ PATRUZECI Şl PATRU DE MII DIN TOATE SEMINŢIILE FIILOR LUI ISRAEL (Apocalipsa 7:4)

Apocalipsa 7:4-8 evocă pasaje din Vechiul Testament care numără armatele lui Israel (vezi devoţionalul de mâine). Cei 144 000 sunt armata lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului. Dar este un alt fel de armată. Nu câştigă impunându-şi voinţa asupra celorlalţi. în schimb, modelul luptei creştine este Mielul care a fost junghiat (5:6). Creştinii biruiesc nu prin inteligenţă sau putere omenească, ci prin sângele Mielului (12:11). Cu alte cuvinte, victoria creştină vine prin slăbiciune, nu prin putere (vezi 2 Corinteni 12:7-10).

Aleksandr Silzhenitsyn a petrecut douăzeci de ani opunând rezistenţă în faţa temnicerilor lui în gulagul sovietic. A căutat să obţină un aparent control asupra orarului său, a mâncării şi a altor chestiuni. Dar când a devenit creştin, a abandonat asemenea încercări de control. Făcând astfel, el „s-a eliberat chiar şi de sub puterea temnicerilor lui”.

Un lider Hezbollah a fost şocat atunci când fratele Andrew şi-a oferit viaţa în schimbul celei a unui prizonier. Oficialul musulman a devenit prietenul fratelui Andrew. Dar observând lipsa de angajament din rândul celor mai mulţi dintre creştini, el a protestat mai târziu: „Andrew, voi, creştinii…, nu mai urmaţi viaţa lui Isus… Trebuie să vă întoarceţi la carte, la Noul Testament.” Ceea ce a vrut să spună era că învăţăturile lui Isus includeau iubirea faţă de duşmanii noştri, ceva ce liderul Hezbollah nu experimentase din partea creştinilor până ce l-a întâlnit pe fratele Andrew.

O armată necesită o cooperare apropiată pentru a avea succes. Tot la fel şi vieţile noastre împreună, în calitate de creştini, sunt o parte importantă a mărturiei noastre. Autenticitatea experienţei noastre se descoperă în modul în care ne tratăm unii pe alţii (loan 13:35).

O armată trebuie să fie pregătită atât pentru ofensivă, cât şi pentru defensivă. Uneori, soldatul creştin nu poate face mai mult decât să rămână pe poziţie împotriva schemelor Diavolului (Efeseni 6:11-14). Dar Dumnezeu le oferă creştinilor şi o armă ofensivă: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (v. 17).

Suntem, prin urmare, chemaţi să facem mai mult decât doar să ne închinăm şi să ne încurajăm unii pe alţii în cadrul bisericii, aşteptând ca cei pierduţi să intre. Cei 144 000 duc vestea bună a mântuirii în afara pereţilor bisericii, „la drumurile şi la gardurile” comunităţilor noastre. Dar Apocalipsa ne arată clar că orice „ofensivă” are loc în slăbiciune, încrezându-ne în puterea şi prezenţa Domnului nostru.

Doamne, aş vrea să fiu mai curajos în mărturie. Nu este vorba despre faptul că mi-e ruşine cu Tine, ci că mi-e teamă că oamenii vor gândi diferit faţă de mine. Ajută-mă să îmi amintesc că în umilinţă şi slăbiciune calc pe urmele Tale! Nu trebuie să îmi fie teamă de nimic, întrucât calea Ta duce la biruinţă.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *