Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, S-A FĂCUT ÎN CER O TĂCERE DE APROAPE O JUMĂTATE DE CEAS. APOI A VENIT UN ALT ÎNGER, CARE S-A OPRIT ÎN FAŢA ALTARULUI, CU O CĂDELNIŢĂ DE AUR. I S-A DAT TĂMÂIE MULTĂ, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Apoi ÎNGERUL A LUAT CĂDELNIŢA, A UMPLUT-O CU FOCUL DE PE ALTAR Şl L-A ARUNCAT PE PĂMÂNT. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ. Şi CEI ŞAPTE ÎNGERI CARE AVEAU CELE ŞAPTE TRÂMBIŢE s-au pregătit să sune din ele. (Apocalipsa 8:1,3-6)

Era o dimineaţă obişnuită în Templul din Ierusalimul de pe vremea lui Isus. Preoţii dormeau în camerele de la al doilea etaj, deasupra colonadei care înconjura curtea exterioară a Templului. La scurtă vreme după ce cocoşul a cântat, responsabilul din acea zi a bătut la uşă. El a condus tragerea la sorţi pentru a-i stabili pe aceia care urmau să aibă diferite îndatoriri în cadrul serviciului din ziua aceea.

În zorii zilei au adus un miel în curtea exterioară. în timp ce un preot se pregătea să înjunghie mielul, un altul a intrat în Templu ca să cureţe cenuşa de pe altarul tămâierii şi să reaprindă sfeşnicele din locul sfânt (cf. Apoc. 1:12-16). Deschiderea porţii mari de intrare în Templu (cf. Apoc. 4:1) a fost semnalul pentru omorârea mielului (cf. Apoc. 5:6-10). Apoi preoţii au adus părţile corpului mielului pe altarul de jertfe şi au turnat sângele lui la baza altarului (cf. Apoc. 6:9-11).

Preotul desemnat a luat apoi cădelniţa de aur (cf. Apoc. 8:3-5). Era ca o tigaie cu un mâner lung şi avea un capac pe ea. Preoţii au umplut-o cu tăciuni din cea mai fierbinte parte a focului de pe altarul de arderi (cf. v. 3). El a intrat pe uşa deschisă a Templului şi a aranjat tăciunii de foc pe altarul tămâierii. La timpul stabilit de responsabilul zilei, el a adăugat tămâie pe focul de pe altar (cf. v. 4).

În acest punct decisiv al slujbei, trei lucruri s-au întâmplat. Cineva a aruncat o lopată în jos (cf. v. 5) între altarul pentru arderi-de-tot şi intrarea în Templu. O pauză în cântecele corului Templului a produs un moment de linişte (cf. v. 1). Şi pe parcursul acestui moment de linişte, şapte preoţi urmau să sufle în şapte trâmbiţe (cf. v. 2, 6).

loan a creat prima treime din Apocalipsa pe baza tamidului, sacrificiul zilnic din Templu. Tămâia reprezintă neprihănirea lui Hristos aplicată rugăciunilor sfinţilor pe parcursul erei creştine. Această scenă ne asigură că neprihănirea perfectă a lui Hristos ne acoperă greşelile şi chiar şi insuficienţa faptelor noastre bune.

Doamne, îţi mulţumesc pentru asigurarea că pot avea o relaţie bună cu tine astăzi, indiferent cât de nedemn m-aş putea simţi!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.