Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie Şl S-AU ÎNCHINAT LUI DUMNEZEU şi au zis: „Amin! Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor!”(Apocalipsa 7:1 1-12)

Seminarul unde lucrez are o întâlnire anuală undeva la ţară. Acolo ne vorbeşte cineva important şi pur şi simplu ne petrecem timpul împreună şi ne împrietenim unii cu alţii. Câţiva adulţi de obicei ne însoţesc pentru a avea grijă de copii. Spre sfârşitul unei asemenea întâlniri, în urmă cu vreo doisprezece ani, liderul programului copiilor a venit la mine şi m-a întrebat: „Copiii dumneavoastră învaţă acasă?”

„Da”, am răspuns.

„Predaţi la nivel de absolvent?” a întrebat (cel mai mare copil al nostru avea zece ani la vremea aceea).

„Ce vreţi să spuneţi?” am întrebat oarecum nedumerit.

„Ei bine, fiica dumneavoastră de zece ani dă răspunsuri de nivel de absolvent”, a răspuns el. Cuvintele acestea sunau ca o muzică pentru inima unui tată.

„Oh, şi mai e un lucru pe care trebuie să îl ştiţi”, a continuat el. „I-am întrebat pe copii cine este eroul lor şi diferiţi copii au numit sportivi sau vedete de cinema. Apoi fiica dumneavoastră a spus: «Tatăl meu!»”

A lovit ca un glonţ în pieptul meu. Crezi că eram mândru? Hei, ce tată grozav sunt! Chiar deloc. Eram umil şi m-am simţit atât de nedemn de o asemenea adorare. Dar cel mai grozav lucru a fost modul în care această relatare mi-a legat inima de fiica mea. O iubesc atât de mult! Nu vreau să o dezamăgesc vreodată. Adoraţia ei este hrană pentru sufletul meu. Nimic nu o poate înlocui.

Oamenii uneori se întreabă de ce Dumnezeu „cere” închinare. Este El plin de mândrie? Are El nevoie în mod constant să audă laude pentru a se simţi bine? Nu cred că El tânjeşte după adoraţia noastră în modul în care un tată vrea să aibă admiraţia şi iubirea copiilor lui. Dumnezeu ar putea fi atotsuficient, dar El are o inimă sensibilă. Dragostea Lui îl face sensibil în faţa acelora pe care îi iubeşte. El este ca o mamă încântată să primească darurile oferite de copilul ei. Un lepros curăţit care s-a întors să aducă mulţumiri, de exemplu, L-a mişcat în mod special pe Isus.

Da, Dumnezeu vrea închinarea noastră, dar nu din cauza aroganţei sau a mândriei. El o caută pentru că a ales să îşi pună inima într-un loc unde are nevoie de noi. El are nevoie de ea pentru că dragostea noastră face o diferenţă în El. Aşa cum spunea Augustin: „Dumnezeu este setos să se înseteze după El.”

Doamne, simt un pic din bucuria pe care o simţi când vin la Tine în rugăciune şi adorare. Aleg să pun nevoia Ta în fruntea agendei mele astăzi.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.