Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri, şi URMEAZĂ PE MIEL oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină.
(Apocalipsa 14:4-5)

Dacă Dumnezeu i-a răscumpărat pe cei 144 000 din omenire, cu siguranţă nu sunt fără vină în sens absolut. Fiecare fiinţă umană, cu excepţia uneia, a păcătuit în trecut şi continuă să fie lipsită de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Comuniunea pe care au obţinut-o nu se bazează pe un cazier curat în trecut, ci, mai degrabă, pe modul în care Dumnezeu vede trecutul lor şi modul în care ei răspund unul la trecutul celuilalt.

Brennan Manning spune povestea unei femei catolice despre care se zvonea că avusese viziuni cu Isus. Aceste zvonuri au ajuns în cele din urmă la arhiepiscopul acelei zone şi el s-a hotărât să o verifice. Se pare că adeseori o graniţă subţire separă taina adevărată de nebunie. Arhiepiscopul a întrebat-o: „Este adevărat, doamnă, că aveţi viziuni cu Isus?”

„Da”, a răspuns simplu femeia.

„Ei bine”, a spus el, „data viitoare când aveţi o viziune vreau să îl întrebaţi pe Isus care sunt păcatele pe care le-am mărturisit la ultima mea confesiune.”

Femeia era încremenită de uimire: „Am auzit bine, episcope? Chiar vreţi să îi cer lui Isus să îmi spună păcatele trecutului dumneavoastră?”

„Exact. Te rog sună-mă dacă se întâmplă ceva.”

Zece zile mai târziu, femeia şi-a anunţat liderul spiritual de o apariţie recentă. „Veniţi, vă rog”, a spus ea. În mai puţin de o oră, arhiepiscopul a ajuns. El s-a încrezut în contactul faţă în faţă. „Tocmai mi-ai spus la telefon că ai avut o adevărată viziune cu Isus. Ai făcut ce ţi-am cerut?”

„Da, episcope. I-am cerut lui Isus să îmi spună păcatele pe care le-ai mărturisit la ultima ta confesiune.”

Episcopul s-a aplecat în faţă nerăbdător. Ochii i s-au îngustat.

Ea i-a luat mâna şi s-a uitat adânc în ochii lui. „Episcope”, a spus ea, „acestea sunt întocmai cuvintele Lui: Nu-mi pot aminti.”

Indiferent dacă povestea este sau nu adevărată, tot ilustrează un mare adevăr. Când îl acceptăm pe Isus ca Salvatorul nostru, Dumnezeu ne tratează ca şi când nu am fi păcătuit (Isaia 43:25). Comuniunea adevărată se poate întâmpla când oamenii se adună în Numele şi Duhul Celui care nu îşi poate aminti păcatele trecutului. Când învăţăm să facem la fel unul cu altul, comunităţile noastre vor deveni locuri de vindecare care „urmează pe Miel” cu adevărat.

Doamne, ajută-mă să îi iert pe alţii aşa cum am fost şi eu iertat!

5 raspunsuri
    • Eugen Mihai
      Eugen Mihai says:

      Buna ziua,
      In devotionalul primit avetiu butonul DEZABONARE. Va rugam sa-l folositi si astfel nu veti mai primi devotionalul pe adresa mentionata de dvs. De asemenea avem rugamintea sa postati comentarii explicite la articolul in cauza. O zi binecuvantata sa aveti! Va multumim!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.