VAI, VAI, VAI DE LOCUITORII PĂMÂNTULUI

M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „VAI, VAI, VAI DE LOCUITORII PĂMÂNTULUI din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune.” (Apocalipsa 8:13)

Doamnelor şi domnilor, l-am prins”, le-a spus administratorul SUA Paul Bremer jurnaliştilor în Bagdad, în ovaţiile puternice ale irakienilor din public. Soldaţii americani tocmai îl găsiseră pe Saddam Hussein într-o mică pivniţă de la o fermă, la aproximativ 16 km de oraşul lui natal, Tikrit. Saddam era cel mai căutat om de pe lista creată de către autorităţile SUA, dar nu fusese văzut de când Bagdadul capitulase în faţa forţelor americane, în urmă cu şapte luni.

După ce au primit un pont din partea unui membru al familiei lui Hussein, forţele SUA au înconjurat zona. Apoi l-au descoperit pe puternicul bărbat irakian responsabil de sute de mii de morţi pe parcursul unei stăpâniri pline de teroare de 24 de ani, acoperit într-o „gaură de şarpe”, o mică pivniţă. Accesul la ascunzătoare era reprezentat de o gaură îngustă, acoperită cu o pătură, cărămizi şi mizerie şi adâncă de aproximativ 6 picioare. într-un ultim spectacol de bravadă, el i-a anunţat pe cei care l-au capturat: „Sunt Saddam Hussein, preşedintele Irakului şi sunt gata să nego-ciez.” Un soldat american i-a răspuns cu spontaneitate: „îţi aduc salutări din partea preşedintelui George Bush.”

Videoul dat publicităţii de către armata SUA arată un Saddam neîngrijit, cu barbă lungă neagră şi gri, luat în custodie şi primind un control medical. Hussein a ieşit la lumină din ascunzătoarea lui „foarte tulburat” şi nu a spus „aproape nimic” la început, potrivit generalului major Raymond Odierno. La scurtă vreme, oamenii au început să sărbătorească prinderea fostului lor preşedinte pe străzile din Bagdad şi în oraşul din nordul Irakului, Kirkuk, sunând din cornuri şi trăgând în aer.

Adăpostul unde Hussein trăise avea două camere micuţe. Una era un dormitor cu haine în dezordine, unele încă în ambalajul lor, şi cealaltă – o bucătărie cu apă curentă. în ciuda cazierului lui, am simţit un fel de compasiune faţă de bărbat.

Creştinii care suferă de mâna conducătorilor răi nu ar trebui niciodată să invidieze poziţia acelora care îi persecută. Cele şapte trâmbiţe sunt vărsate asupra „locuitorilor pământului”, chiar peste cei care i-au chinuit pe cei credincioşi, aşa cum este descris în peceţi (Apocalipsa 6:9-10). Aceia care i-au rănit sau i-au ucis pe oamenii credincioşi ai lui Dumnezeu sunt notaţi în „cărţi” şi, dacă nu se pocăiesc, vor suferi la fel sau chiar mai mult decât cei pe care i-au atacat. Nu este o imagine frumoasă. Mai degrabă aş înfrunta mânia omenirii decât mânia lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să nu judec realitatea în funcţie de cine este sus sau jos în sondajele de putere. Fă-mă capabil să văd că puterea umană este temporară şi la fel şi suferinţa pe care o provoacă. Condu-mă să mă încred că vei îndrepta curând toate lucrurile.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *