Datoria de jurat

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. – Efeseni 2:8

Într-o zi frumoasă de vară, am fost convocată ca jurat la un proces. Pentru că tribunalul se află la doar 45 de minute de casa noastră, eu şi soţul meu am plecat devreme, ca să nu prindem aglomeraţia de dimineaţă. M-am înregistrat la ora 7 fix şi am pornit spre camera de alegere a juraţilor. în jurul orei 8, aprodul ne-a dat câteva linii generale legate de ce anume să ne aşteptăm şi ne-a reamintit cât de important era rolul nostru ca potenţiali juraţi. Ne-a evidenţiat faptul că în acea zi vom lua o decizie ce va afecta cursul vieţii unui alt cetăţean.

În sala de selectare a juraţilor, erau cam 400 de persoane care aşteptau să fie repartizate la diferite procese. Eram împărţiţi în grupe a câte 25 la fiecare proces şi ne aşteptam rândul să intrăm în sala de judecată. Pe la ora 10, grupul nostru a fost chemat să se aşeze în ordinea numerelor primite, înainte ca aprodul să ne invite înăuntru. Când ne-am aliniat toţi, brusc ni s-a spus să ne întoarcem la locurile noastre, întrucât judecătorul nu avea nevoie de noi încă.

Am aşteptat toată ziua, dar nu am mai fost chemaţi deloc, iar la ora 16 am fost eliberaţi din această responsabilitate. Ce dezamăgire pentru noi, cei care ne sculaserăm devreme ca să ne facem datoria de cetăţeni! Ce poate fi mai rău când eşti convocat ca jurat decât să nu ajungi să activezi ca jurat? Din această experienţă am învăţat că nu există certitudini în curţile pământeşti; orice se poate întâmpla şi schimba.

Stând în sala pentru juraţi în acea zi, m-am gândit la curţile cereşti, unde viaţa mea va fi examinată în ziua judecăţii. Mi-L imaginez pe Domnul şi Salvatorul meu, pe Isus Hristos, pledând cazul meu înaintea Tatălui ceresc şi activând ca avocat al meu. Am credinţa că va face ce este cel mai bine pentru mine, dat fiind faptul că m-a răscumpărat din sclavia păcatului, cu sângele Său, pe crucea de pe Calvar. Cu smerenie, sunt conştientă că El mă iubeşte necondiţionat şi vrea să petrec veşnicia împreună cu El.

Sunt foarte recunoscătoare că nu oamenii muritori îmi decid destinul veşnic. Doar Fiul nepătat al lui Dumnezeu îmi poate acoperi defectele cu neprihănirea Sa. Eşti dispusă să accepţi darul salvării oferit de El?

Rhona Grace Magpayo

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *