Şi am auzit în cer un glas tare care zicea: …pârâşul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. El L-AU BIRUIT PRIN SÂNGELE MIELULUI şi prin cuvântul mărturisirii lor.
(Apocalipsa 12:10-11)

Sângele Mielului deja s-a vărsat în Grădina Ghetsimani. Picături de sânge cădeau pe pământ (Luca 22:44) când Isus Se lupta să îşi conformeze voinţa cu cea a Tatălui (Matei 26:39; Marcu 14:36; Luca 22:42).

Rădăcinile încăpăţânării umane se găsesc în prima grădină. Acolo, Adam şi Eva au respins voinţa lui Dumnezeu şi şi-au afirmat-o pe a lor (Geneza 3:1-6). Când Hristos a câştigat bătălia în altă grădină, El a biruit pentru întreaga rasă umană.

Nu ştiu dacă şi tu eşti în situaţia aceasta, dar eu mă lupt cu voinţa mea în fiecare zi. Deşi nu trebuie să lupt împotriva alcoolului, a tutunului sau a drogurilor, adeseori mă lupt cu versiuni mai „creştine” ale dependenţei. Mă lupt să aleg felul corect şi cantitatea potrivită de mâncare. Îmi permit să devin furios când lucrurile nu ies aşa cum vreau eu. Las lucrurile de la muncă să afecteze modul în care mă simt. Şi permit gândurilor negative şi neduhovniceşti să hoinărească prin mintea mea. Sunt bucuros că nu trebuie să îmi fac griji în privinţa alcoolului şi a drogurilor, dar, sincer, lupta de a-mi controla gândurile şi acţiunile devine deseori dificilă.

Recent, din motive de sănătate, am făgăduit să nu mai mănânc nimic seara cu excepţia fructelor. Mi-am pus în minte şi în inimă să îndeplinesc acest ţel. Dar am aflat că multe lucruri îmi pot slăbi voinţa. Soţia şi fiica mea fac nişte mâncăruri delicioase seara şi pur şi simplu trebuie să gust din ele! Ori nu vreau să le rănesc sentimentele spunând „nu”. Poate la muncă sau la biserică e o întâlnire specială. Slăbiciunea voinţei este adânc înrădăcinată în condiţia omenirii după izgonirea din Eden.

Biruinţa asupra păcatului nu este cu adevărat posibilă până când nu absorbim în adâncul fiinţei noastre biruinţa de la cruce. Isus a şters toate păcatele şi eşecurile noastre la cruce (1 Petru 2:24). Când realizăm că El a şters toate înregistrările eşecurilor noastre – toate simţămintele noastre de ruşine şi de lipsă de valoare -, prin El, putem începe să ne conformăm voinţa celei a lui Dumnezeu şi să rupem lanţurile trecutului. Apoi suntem eliberaţi de trecut pentru a fi liberi în prezent.

Din experienţa mea, această biruinţă vine în două etape. Mai întâi, avem nevoie să ne prindem de adevărul din Apocalipsa 12:11. Bătălia a fost deja câştigată pe cruce. În al doilea rând, oamenii dărâmaţi şi abuzaţi au nevoie de timp pentru a simţi ceea ce deja ştiu. Emoţiile sunt un „indicator întârziat”. Nu te aştepta ca sentimentele tale să se schimbe instant. S-ar putea să fie nevoie să afirmi de multe ori adevărul de la cruce înainte ca sentimentele şi voinţa ta să accepte această biruinţă.

Doamne, voinţa Ta urmăreşte doar binele meu. Spun „da” voinţei Tale astăzi – da, indiferent de ceea ce simt. Te invit să începi să îmi conformezi întreaga fiinţă potrivit voinţei Tale!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.