Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt. Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine! – Psalmii 33:20-22

Splendidă primăvară! Noi începuturi! De la şofranul care scoate capul din zăpadă până la pomii în floare şi puii de animale nou-născuţi, este un anotimp al înnoirii şi al frumuseţii.

Ca un copil care am crescut la ţară, iubeam primăvara dintr-un motiv în plus: puişorii de găină. Ferma la care locuiam era o fermă de vaci, dar ca venit în plus vindeam ouă unui mic magazin local în schimbul unor produse de uz general. În fiecare primăvară, mama achiziţiona 100 sau chiar mai mulţi puişori şi era întotdeauna o plăcere să merg cu ea la clocitoare şi să aducem acasă drăgălăşeniile acelea – pufoşenii galbene cu ochi negri şi mărgelaţi şi cu picioare lungi şi subţiri. Aveam coteţul deja pregătit pentru ei, într-o incintă împrejmuită, cu un radiator pentru încălzire şi jgheaburi pentru apă şi mâncare. Cum puii nu aveau „mamă” ca să le ţină de cald, depindeau de radiator.

Într-un sfârşit de primăvară, am avut parte de o furtună cumplită – tunete şi fulgere mulţime – şi chiar grindină. S-a întrerupt curentul – lucru grav la o fermă de vaci: am rămas fără mulgătoare şi fără radiatorul pentru pui. Ne-am pus cu toţii pe treabă, mulgând vacile manual. Treaba mea era să merg la adăpostul puilor şi să îi fac să nu stea grămadă. Când le este frig, puii se înghesuie unii în alţii, iar uneori se strâng atât de tare, încât unii ajung să se sufoce. Deci misiunea mea era să fac în aşa fel încât puii să nu se înghesuie prea tare. Având într-o mână o lanternă, cu mâna cealaltă mă asiguram că puii nu se bagă prea tare unii în alţii. Pana de curent a părut să dureze mult, dar, în cele din urmă, radiatorul a pornit, iar puii erau în siguranţă şi la căldură.

Când îmi aduc aminte de acea situaţie, ajung cu gândul la Matei 23:37, unde Isus spune că I-ar plăcea să îşi adune poporul aşa cum cloşca îşi adună puii sub aripi, dar de multe ori, noi refuzăm. Pentru mine, imaginea unei cloşti care îşi strânge puii sub aripi reprezintă adevărul despre grija lui Dumnezeu faţă de poporul Său. El ne iubeşte şi vrea să fim doritori să alergăm sub aripile Lui, pentru a ne ocroti de relele din această lume.

Când furtunile, fulgerele şi tunetele ameninţătoare se abat asupra vieţii tale, îl cauţi pe Domnul? Isus este cu noi întotdeauna în timpul acestor furtuni. Caută azi grija Sa plină de iubire!

Ginger Bell

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.