Apoi, m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; Şl O SUTĂ PATRUZECI Şl PATRU DE MII, CARE AVEAU SCRISE PE FRUNTE NUMELE SĂU Şl NUMELE TATĂLUI SĂU. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta şi cântau din lăutele lor.
(Apocalipsa 14:1-2)

Caracteristica principală a celor 144 000 din acest pasaj este că sunt oameni care au un contact apropiat cu Isus. Ei îl urmează oriunde merge şi au numele Lui scris pe frunte, ceea ce înseamnă că ei îşi îndreaptă caracterul după al Lui. În orice mod posibil, ei caută să devină ca El.

Am un prieten care a acceptat invitaţia de a preda slujirea practică la o facultate adventistă din Filipine. Nici nu a ajuns bine în Filipine, că a şi început să facă plimbări lungi cu bicicleta prin frumosul sat. Lăsa în spate jungle tropicale, păşuni deschise şi mici oraşe.

Pentru că vremea este aproape întotdeauna plăcută în Filipine, el îi vede în mod constant pe filipinezii ospitalieri stând pe afară, gata să salute pe oricine trece pe acolo. Îşi imaginează că el reprezintă un adevărat spectacol pentru acei oameni. Până la urmă, înfăţişarea unui american înalt care se mişcă greoi în susul drumului este un eveniment de remarcat şi de povestit. Aproape orice persoană cu care se întâlneşte îi strigă una sau două fraze: „Bună, Joe!” sau „încotro?”

Acel „bună, Joe!” este un salut menţinut din al Doilea Război Mondial, când soldaţii „Joe” erau în număr foarte mare în Filipine. La acel „încotro?” este mai greu de răspuns pentru că, spre deosebire de majoritatea filipinezilor, Jim nu se plimbă cu bicicleta pentru a merge într-un loc anume – el iese pentru exerciţiu şi pentru aerul proaspăt. Neavând o hartă a zonei, el sfârşeşte pornind pe orice drum lateral care îi iese în cale pentru a vedea ce aventură îi rezervă. Pentru că el nu ştie cu adevărat unde merge, el răspunde în general întrebării, ţipând: „Nu ştiu!”

Ştii încotro duce viaţa ta? Sau crezi că nu contează atâta vreme cât te încrezi în Dumnezeu? Da, Dumnezeu cu siguranţă ne cheamă să ne încredem în El la fiecare pas, dar acest fapt nu ne împiedică să facem planuri atente şi concrete cu privire la viitorul nostru, pe care El îl poate binecuvânta sau schimba. Să nu ştii unde te duci la o plimbare cu bicicleta este un lucru. A lăsa viaţa la voia întâmplării este un altul.

Doamne, sunt recunoscător că ai lăsat o hartă pentru viaţa mea în Biblie! începând de astăzi, ajută-mă să îi acord mai multă atenţie!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.