Lecţii de la nufăr

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. – Proverbele 17:22

Deseori sunt inspirată de poveştile unor femei care au găsit forţa să înfrângă marile provocări ale vieţii, învăţând să aibă o viaţă împlinită şi plină de bucurie în ciuda greutăţilor. Recent, am fost atinsă de istoria lui Fanny Crosby. Poetă ale cărei cuvinte au devenit versuri pentru multe imnuri îndrăgite, Fanny a orbit în copilărie din cauza proastei îngrijiri medicale. în ciuda dificultăţilor, Fanny a ales să se concentreze pe iubirea dulce a Creatorului şi Mântuitorului ei. Ea a scris: „Ce fericire am pe Isus… în veci cânta-voi că-s fericit, asta mă face vesel nespus.”

Dispoziţia ei m-a făcut să mă întreb: Eu sunt vesel(ă) nespus? Mi-am dat seama că pot uşor confunda „nevoile” mele cu „preferinţele” sau „dorinţele” mele. Şi m-am mai întrebat: De ce anume am nevoie ca să trăiesc o viaţă plină de bucurie, fără nelinişte? Adevărul este că ne întristăm imediat când se întâmplă ceva ce percepem ca rău sau când cineva acţionează sau nu acţionează aşa cum credem noi că artrebui. „Nevoile” noastre aşa cum le percepem noi devin obligaţii imaginare. Cum putem evita această capcană?

În ceea ce mă priveşte, eu am învăţat o lecţie de la nufăr. „Deşi înconjurat de buruieni şi mizerii, îşi înfige tulpina striată în nisipul pur de dedesubt şi, trăgându-şi de acolo viaţa, îşi scoate floarea înmiresmată la lumină în puritate desăvârşită” (Ellen G. White, Educaţie, p. 119).

Am învăţat că, atunci când mă simt singură şi respinsă sau dacă mă confrunt cu probleme în relaţie, cu dificultăţi financiare, cu pierdere, frustrare sau durere, îmi pot îndrepta gândurile spre „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă” (Filipeni 4:8). Nufărul trebuie să depună efort să îşi ridice tulpina din adâncuri, aşa cum e nevoie de efort şi exerciţiu să îţi concentrezi gândurile pe ceea ce este adevărat. Trebuie să alegem să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne schimbe modul de gândire (Romani 12:2).

Dacă eşti înconjurată de apele slinoase ale dificultăţilor, de buruienile îndoielii sau de gunoiul grijilor acestei lumi, te invit să înveţi şi tu de la nufăr şi să îţi înfigi tulpina sub apele murdare, în nisipurile pure ale adevărului şi ale promisiunilor pline de har din partea lui Dumnezeu. Asemenea mie, vei găsi o reînnoită bucurie şi vindecare fizică, mintală şi emoţională şi, asemenea nufărului, vei răspândi un parfum pur, ce îţi va înfrumuseţa viaţa şi va fi o binecuvântare pentru alţii, în acelaşi timp.

Kcrtia Garcia Reinert

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *