NECAZUL CEL MARE III

„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din NECAZUL CEL MARE, ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.” (Apocalipsa 7:14)

În limbajul original, cuvântul pentru necaz (thlipseâs) se referă la mai mult decât persecuţie şi martiraj. Include concepte precum „probleme”, „stres”, „circumstanţe dificile” şi „suferinţă” în general. Mulţi au presupus că „necazul cel mare” este un eveniment singular din ultimele zile ale istoriei pământului. Dar unul dintre bătrânii din ceruri îi spune lui loan că marea mulţime din Apocalipsa 7:9 sunt cei care „vin” din necazul cel mare. Oricare ar fi semnificaţia pe care i-o dă textul acestei expresii, ea arată şi către ceva care deja se întâmplă în zilele lui loan, ceva care a continuat de-a lungul istoriei creştine. Apocalipsa este plină de sens aici. Nimeni nu trece vreodată prin viaţă fără stres – fără „necazul cel mare”. Totuşi adeseori facem totul pentru a-l evita.

Teama de necaz îmi aminteşte de ceva ce s-a întâmplat acasă la cel mai bun prieten al meu. El trăieşte într-o casă pe un deal în zona rurală din Iowa. De pe scările din faţă poţi vedea kilometri întregi de teren în trei direcţii. într-o zi am condus până la această casă pentru o vizită şi am avut parte de o mare surpriză. Ţinut în afara casei pentru a mă întâmpina, era cel mai mare animal pe care l-am văzut vreodată alergând liber, cu excepţia elefantului care a trecut drumul prin faţa maşinii mele în Africa. Zărindu-l cu colţul ochiului, m-am gândit că un leu se îndrepta către mine! Bestia şi-a deschis gura şi a eliberat un răget puternic care m-a speriat îngrozitor. Privindu-1 mai cu atenţie, totuşi am realizat că nu aveam de înfruntat un leu – era un câine de 115 kilograme! Bestia era St. Bernardul lui Ed, numit Gabe. Gabe s-a dovedit a fi creatura cea mai dulce şi mai blândă pe care ai vrea vreodată să o cunoşti. Lătratul lui se aseamănă cu un tunet, dar doar latră, nu muşcă!

Aşa este şi stresul. Deşi s-ar putea să ni se pară un inamic, ceea ce contează cu adevărat este modul în care răspundem la el. Un automobil este folositor pentru că ne duce din loc în loc, dar dacă scapă de sub control este foarte periculos. Stresul scăpat de sub control prematur ne usucă trupurile şi face loc bolii. Dar stresul controlat este, de fapt, un lucru foarte folositor pentru vieţile noastre. Dând sens şi energie oricărui lucru pe care îl facem, acesta este materialul brut pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a-Şi manifesta slava (loan 11; 2 Corinteni 3:18). Creşterea apare în vieţile noastre ca un răspuns pozitiv la stresul vieţii. Deşi s-ar putea să preferăm ca existenţa noastră să fie mai liniştită şi cu mai multă pace, Dumnezeu ştie că, în absenţa stresului şi a dificultăţilor, vom creşte şi ne vom dezvolta doar puţin.

Doamne, când viaţa mea pare scăpată de sub control, îmi permit să mă grăbesc şi pierd urma Ta. Ajută-mă să văd dificultăţile vieţii ca pe nişte cărări pe care tu le foloseşti pentru a mă ajuta să cresc şi să devin mai folositor în slujba Ta.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *